Concluzii ale dezbaterii „Dialoguri deschise despre violența în școală”

• Este important să fim asertivi și empatici, alături de consilierul școlar și cadrul didactic. Sigur, consilierea individuală rămâne cea mai utilă formă de intervenție, pentru că are în vedere specificitatea victimei și a agresorului. Mai apoi, este utilă și intervenția la nivel de clasă, cu activități de prevenție, iar apoi se pot susține activități de parenting cu părinții, în care părinții evaluează în ce măsură își cunosc copiii (Maria Slatină, CJRAE Timiș).

• În 2016, alături de colegii de la Salvați Copiii, am tras un semnal de alarmă despre fenomenul de bullying, am colectat datele statistice printr-o evaluare empirică de tere, când am identificat că 72% din copii afirmă că au întâlnit fenomenul de bullying în școală, un nivel la care nu ne așteptam. În 2020 am reluat și am identificat un procent în creștere, de 80%. Se pare că situația se agravează. Pe de o parte copiii înțeleg mai bine ce înseamnă byllyingul, capătă încredere în consilier, în director, într-un părinte și încept să raporteze, dar, pe de altă parte, trebuie să privim și modelele pe care copiii le au în societate. Cât timp trăim înconjurați de violență, pe care noi, adulții, o tolerăm, iar așteptarea pentru ca ceea ce vedem în școală să fie diferit, nu este realistă. Copiii preiau modelele comportamentale care le sunt la îndemână și modelele de rezolvare a situațiilor prin violență pentru că asta se întâmplă în societatea noastră. Este o problemă a copiilor și o responsabilitate a adulților să creeze rețele de siguranță. Copiii și tinerii pot acorda primul ajutor psihologic, după ce observă că cineva are o problemă. Al doilea pas este de a asculta persoana, de a oferi un spațiu de încredere, de a-l întreba cum se simte. Iar al treilea pas este de a conecta victimile cu o persoană potrivită, un consilier de specialitate, care poate interveni. (Cristina Adam, Salvați Copiii).

• Bullyingul nu înseamnă doar agresiunea desfășurată în școală, ci înseamnă și acțiuni în care pot interveni și personaje din exterior, cei din poliție, procurori, judecători. De la o palmă aplicată victimei începe răspunderea penală și consecințele penale. Victima poate cere inclusiv despăgubiri, cu plata materială dispusă de judecător. (Cristina Nicorici, Facultatea de Drept UVT).

• În spațiul digital, bullyingul se manifestă foarte specific, odată cu dezvoltarea tehnologiei. Bullyingul este aproape insesizabil, mai ales pentru generațiile mai mari, iar tinerii nu pot avea îndrumarea din partea adulților pentru simplul motiv că nici ei nu au reflexele create. Tinerii nu știu clar prin ce mecanisme să se apere de violența din digital pentru că reflexele de apărare nu au fost transmise din familie. Este o nevoie foarte mare de educație în igiena digitală, mai ales prin învățarea metodelor de asigurare a securității prezenței în spațiul digital. (Cristian Cira, Departamentul de Informatică UVT).
• Efectele bullyingului sunt pe termen lung și devine foarte important să observăm corect potențialele victime, comportamentele de retragere, tendințele de automutilare, sau chiar degradarea relațiilor cu cei din jur. Trecerea printr-o situație de bullying înseamnă apariția unor emoții, care determină comportamente ulterioare, care pot fi identificate. (Iuliana Costea, Departamentul de Psihologie UVT).

Ca urmare a desfășurării dialogului propus comunității la Universitatea de Vest din Timișoara, organizatorii susțin analizarea argumentelor și propunerilor concretizate în dezbatere, atât la nivelul Ministerului Educației și Cercetării, dar și a celorlalte instituții și organizații cu rol cheie în gestionarea acestui fenomen.